Sufletul femeii este izvorul iubirii.
Bărbatul este izvorul forţei.
Femeia este principiul care, la nivel emotional, dăruieşte. Ea simte nevoia să poată dărui, măcar pe ea însăşi, indiferent cum îi spunem, dăruire de sine, sacrificiu de sine, pierdere sterilă de forţe sau oricum altfel. În orice caz, dacă nu este capabilă să ofere, energia ei se va concentra într-un nor negru,ameninţător, de furtună. Dacă ar şti să-şi înţeleagă esenţa neliniştii ei interioare şi·să se elibereze de frica “nimeni nu mă iubeşte” (înverşunarea că nu este remarcată sau că, după părerea ei, nu este înţeleasă, protejată, iubită, respectată,preţuită pentru devotamentul şi spiritul ei de sacrificiu,etc. – şi toate din frica “nimeni nu mă iubeşte”), nu s-ar mai autoumili.
Femeia care iubeşte cu curaj nu încearcă să se poarte cu o superioritate de bărbat faţă de problemele esenţiale – ea este doar Femeie. Daca ea devine cu adevarat feminina, in faţa feminităţii ei oamenii se vor înclina cu respect şi o vor onora, vor dori sa ii inteleaga chiar si momentele mai dificile,îi vor ierta totul, chiar si dezordinea din casă, de care atatea femei au oroare.
Caci dacă femeii nu i-ar fi frică, ea nu ar exagera cu grija ei fata de tot felul de lucruri marunte, nu i-ar sâcâi pe soţ şi pe copii, nu s-ar irosi în van. Bărbatul nici nu observă casa strălucind de curăţenie dacă soţia, istovită şi plânsă, îl aşteaptă în prag cu reproşuri. O casă sterilizată, de o curăţenie exemplară, dar lipsita de bucurie si tihna creează în casă, ca orice altă exagerare, doar tensiune.
Priviti reclamele în care apare o femeie frumoasă care,prin frumuseţea ei, înfrumuseţează dezordinea din jur.
Chipul ei radios ar vrea parcă să spună: “O să strâng totul imediat. Am vrut mai întâi să te văd şi să-ţi spun că te iubesc”.
Dacă femeia nu s-ar teme că nu este iubită, atunci ea ar fi iubită şi viaţa ar iubi-o şi ea, deoarece o altă posibilitate pur şi simplu nu ar exista! I-ar dispărea nevoia să-i fie teamă că nu este iubită, nu i-ar mai fi frică, nu i-ar mai trebui să înveţe prin suferinţe – căci ea şi-a iertat frica şi prin aceasta a devenit mai înţeleaptă.
Bărbatul, prin natura lui, este la nivel emotional partea care primeşte. Dacă omenirea ar fi înţeles corect acest lucru, ar fi încetat să mai manifeste nevoi iraţionale şi zadarnice. Dacă pretindem sentimente de la un bărbat, asta înseamnă dominare,şi orice manifestare a puterii îşi arată partea negativă,care provoacă teama sau cel puţin un refuz.
In esenţa sa, iubirea bărbatului este nu ceea ce asteapta femeia, ci forţa care i se oferă iubitei. Bărbatul îşi oferă forţa, dar se închide în el dacă femeia începe să aibă pretenţii ca el sa fie asemenea ei. Nu trebuie învinovăţit pentru asta – se petrece inconştient. De aceea este nevoie ca oamenii – atât femeia cât şi bărbatul, pe cât posibil, să se cunoască profund atât pe sine cât şi sexul opus.
Dacă bărbatul şi-ar ierta teama că nu este capabil a iubi, atunci subconştientul lui sau capacitatea de a raţiona s-ar deschide. El şi-ar putea privi cu înţelegere iubita atunci când ea ar pretinde ceva, după părerea lui lipsit de sens sau imposibil; el nu s-ar mai simţi vinovat şi nu s-ar mai înrăi. Atunci bărbatul ar înceta să se salveze fugind de propria soţie şi alegând calea autodistrugerii. Claritatea minţii de bărbat i-ar oferi chiar lui posibilitatea să meargă primul înainte, aşa cum a fost predeterminat de către natură. În felul acesta, bărbatul şi-ar restabili partea lui de divinitate,forţa lui primară, atotbiruitoare. Este acea forţă la care visează atât bărbaţii cât şi femeile. Omenirea se zbuciumă să caute această forţă rară si să înţeleagă că ea nu este o utopie, că nu este trecutul pe care l-a pierdut demult -este pur şi simplu forţa pe care ea o ţine captivă.
Energia tinută în captivitate este totdeauna negativă pentru că ea nu circulă
Femeia este subiectul care dăruieste emotii. Bărbatul este subiectul care primeste si poate alchimiza aceste energii emotionale ce contin in sine o forta imensa. În limba estoniană există expresia: bărbatul “ia de nevastă”, femeia “se duce după bărbat”
Bărbatul ia atunci când femeia este pregătită să dea. Numai cu această condiţie poate începe o viaţă în comun; acest adevăr de viaţă nu este însă înţeles.
Izvorul (femeia si emotiile sale) prestabileşte totul. Dacă cel care vine la izvor nu ştie să-i păstreze puritatea şi intră fără jenă cu picioarele incaltate în apă, apa se va tulbura şi nu va mai fi bună de băut. Când vine a doua oară, izvorul poate să-i ofere doar mâlul de pe fund şi el trebuie să aleagă – fie să moară de sete, fie să caute un alt izvor, fie sa filtreze apa care curge inspre el. In acelasi timp prin simplul fapt că el există, izvorul a atras deja pe cel însetat, căci nu întâmplător omul şi-a făcut potecă spre el. Si femeia, controlandu-si emotiile, ar putea, purificandu-si “apa”, sa atraga spre ea un barbat deschis, care sa ii cinsteasca izvorul si sa isi faca “apa” mai usor de asimilat.
Natura dăruieşte iertare. Acel rege trufaş al naturii, care a intrat cu picioarele incaltate în izvor, va muri de sete. El vede că şi-a făcut rău lui însuşi. Acum poate invata sa se înarmează cu răbdare şi sa ajute ca apa să se limpezească.Când se apleacă să bea apă şi îşi priveşte chipul reflectat pe oglinda apei, când aude murmurul care îi învigorează sufletul, inţelege şi nu va mai uita niciodată. Acest izvor i-a dat altceva, mai mult decât apă.
Femeia care nu ştie sau nu vrea să-i dea celui însetat să bea până când îşi potoleşte setea, nu va deveni niciodată izvorul vieţii veşnice. Bărbatul care vine în grabă, doar să bea, nu va primi niciodată apă curată.
Dacă din izvorul feminin şi matern curge o iubire care nu e pretuita, calea spre izvor se va înfunda şi în spatele zidului de frică iubirea se va transforma cu timpul intr-un vulcan furios care ameninţă să erupă în curând.Ca orice negativitate, răutatea posedă o forţă nimicitoare şi străpunge orice zid.Soţul şi copiii, având nevoie de iubire, sunt nevoiţi mereu să treacă prin zid, provocându-şi durere lor şi nu numai lor, şi totuşi nu obţin iubirea care i-ar hrăni necontenit.
Senzaţia de iubire apare atunci când oamenii se îmbrăţişează,adică se află unul în bratele si inima celuilalt. Dar întrucât acest lucru nu se întâmplă mereu, dezamăgirea celor care ignora iubirea se amplifică.
Atunci cand calea spre izvor se blocheaza si femeia pierde contactul cu lumea propriilor sale emotii binefacatoare, bărbaţii (şi fiii) intră în stare de criză şi caută o ieşire.Ei:
– se dau la o parte dezamăgiţi şi deja nu mai vin cu o privire strălucitoare să mângâie şi să fie mângâiaţi,
– se închid în ei şi sunt acuzaţi că nu iubesc, că nu sunt grijulii, că sunt nepricepuţi etc.
– pleacă să-şi înece amaruI în alcool, dar de fiecare dată criza sufletească doar se adânceşte;
– încearcă· să schimbe situaţia prin fapte bune după părerea lor dar nu primesc răspuns;
– se adresează psihiatrilor şi îşi înăbuşă chinurile sufleteşti cu medicamente;
– cedează, îşi pierd orice curaj şi receptivitatea faţă de mediul înconjurător;
– se afundă în tot felul de activităti, multe nu chiar onorabile, întrucât frica –nimeni nu mă iubeşte – s-a transformat în răutate înverşunată;
– vin să-şi ia ce este al lor prin brutalitate;
– se duc să caute un nou izvor de iubire, dar nu îl găsesc,întrucât cauza iubirii neîmpărtăşite rezidă în ei înşişi şi nimeni altcineva nu poate să o îndepărteze.
Cu timpul,acest sentiment se accentuează, apoi se atenuează, devenind tristeţe neputincioasă, amărăciune, răutate.
Pentru a ieşi din această criză fiecare bărbat are propria sa cale, dar fără intelegerea emotiilor feminine si fara a alege iubirea, nu va obţine liniştea sufletească. Ar putea să se prefacă, să afişeze o stare bună, deşi jocul nu este bun, dar corpul lui nu va suporta mult timp acest lucru. Bărbaţilor nu le plac spectacolele proaste.
Rezolvarea este insa la indemana, chiar daca uitata: iubirea.
FIE CA BARBATUL ESTE CEL CARE INCEPE SA SE APROPIE DE FEMEIA SA CU IUBIRE, REDESCOPERIND DRUMUL SPRE IZVORUL CEL NESECAT, FIE CA FEMEIA DA DRUMUL ZAGAZURILOR RIDICATE DE FRICA SI TRANSFORMA TUMULTUL EMOTIILOR INVECHITE IN TUMULTOASA IUBIRE MANIFESTATA FARA LIMITE, IUBIREA DARUITA LIBER, CU TANDRETE, INTELEGERE SI INCREDERE, ARE PUTEREA DE A VINDECA ORICE.
Autor: (adaptare dupa un fragment din )Luule Vilma – Sa stagnezi sau sa evoluezi
***********
Anima
ARTA FEMINITATII CONȘTIENTE 