Frumuseţea feminină veritabilã nu se rezumã niciodată doar la o formã corporalã atrăgătoare, ci este o rezultantã a armoniei inefabile a trupului, sufletului si spiritului unei femei.
Pentru fiecare femeie existã o asemenea armonie unicã, ce nu poate fi regăsită niciodată în mod identic la o altã femeie. Cu cât o femeie este mai conştienta de acele aspecte ale corpului ei fizic, ale sufletului si spiritului existent în ea, care sunt frumoase şi îi creează unicitatea sa – acel „nu ştiu ce şi nu ştiu cum” seducător – cu atât mai mult ea va putea sã fie nu doar frumoasã, ci şi atrăgătoare şi fermecătoare.
Pentru ca o femeie sã fie fermecătoare nu este de ajuns un chip frumos, ca o pozã fără cusur. Doar atunci când un asemenea chip (şi trup) bine alcătuit este însoţit de mister, senzualitate, rafinament, gingăşie, bunătate, putere de a iubi, duioşie, sau alte calităţi arhetipale ale sufletului feminin, el face ca femeia care este „dăruita” astfel, sã fie cu adevărat o femeie frumoasã si fermecătoare.
Când un chip feminin este foarte frumos si totodată însoţit de aceste trăsături ale frumuseţii sufletului feminin, el devine pur si simplu răpitor. Dacã însã un chip şi un trup feminin nu este unanim acceptat ca fiind frumos, dar este însoţit de aceste trăsături ale frumuseţii sufletului feminin, el devine totuşi frumos, capătă o luminã care face ca formele fizice sã aibă farmec, chiar dacã poate ele nu au o anumitã simetrie sau o armonie desăvârşită.
CELE TREI TIPURI DE FRUMUSEŢE FEMININÃ
Deşi fiecare fiinţã umanã este unicã în felul ei, existã anumite trăsături comune care fac sã fie definite anumite tipologii umane. În cadrul sistemului AYURVEDA sunt descrise trei tipologii umane principale, numite VATA, PITTA si KAPHA. Tipologiile umane sunt descrise în cadrul sistemului AYURVEDA într-un mod foarte complex si nuanţat, iar cunoaşterea acestora oferă nenumărate perspective practice de aplicare în aproape toate domeniile vieţii. Pentru femei, una dintre cele mai accesibile aplicaţii practice ale cunoaşterii acestei tipologii este identificarea tipului de frumuseţe care îi este specific fiecăreia şi a cărui cultivare o avantajează cel mai mult.
“Azi e Dragobetele, se saruta fetele…” Este 24 februarie si celebram Dragobetele romanesc…ziua lui Dragobete, personaj preluat de la vechii daci, zeul tineretii, al veseliei si al iubirii in mitologia romaneasca . Urmand firul anumitor legende populare, se pare ca Dragobete (numit si “Cap de primavara”, “Navalnicul” sau “Logodnicul Pasarilor”) nu era nimeni altul decat fiul babei Dochii, un flacau extrem de chipes si iubaret, care seducea femeile care ii ieseau in cale. Dragobete a ramas insa pana in ziua de astazi ca simbolul suprem al dragostei.
Superstitii si credinte populare de Dragobete
In vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necasatorite sa stranga zapada ramasa pe alocuri, zapada cunoscuta drept “zapada zanelor”. Apa rezultata prin topire era considerata ca avand proprietati magice in iubire si in descantecele de iubire, dar si in ritualurile de infrumusetare. Se credea ca aceasta zapada s-a nascut din surasul zanelor. Fetele isi clateau chipul cu aceasta apa pentru a deveni la fel de frumoase si atragatoare ca si zanele. In aceasta zi, fetele trebuie sa se intalneasca cu persoane de sex masculin. Altfel nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul intregului an… Totodata, in sate se credea ca fetele care ating un barbat dintr-un sat invecinat vor fi dragastoase tot timpul anului.
In anumite sate uitate ale Romaniei, din pamant se scot radacini de spanz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli. Este obligatoriu ca in aceasta zi barbatii sa se afle in relatii cordiale cu persoanele de sex feminin. Barbatii nu au voie sa necajeasca femeile si nici sa se angajeze in certuri, caci astfel ii astepta o primavara cu ghinion si un an deloc prielnic. Atat baietii, cat si fetele au datoria de a se veseli in aceasta zi pentru a avea parte de iubire intreg anul. Daca vor ca iubirea sa ramana vie de-a lungul intregului an, tinerii care formeaza un cuplu trebuie sa se sarute in aceasta zi.
Lucrarile campului, tesutul, cusutul, treburile grele ale gospodariei nu sunt permise in aceasta zi. In schimb, curatenia este permisa, fiind considerata aducatoare de spor si prospetime. Nu ai voie sa plangi in ziua de Dragobete. Se spune ca lacrimile care curg in aceasta zi sunt aducatoare de necazuri si suparari in lunile care vor urma. In unele zone ale tarii, ajunul Dragobetelor este asemanator ca simbolistica noptii de Boboteaza. Fetele tinere, curioase sa isi afle ursitul, isi pun busuioc sfintit sub perna, avand credinta ca Dragobetele le va ajuta sa gaseasca iubirea adevarata.
Obiceiuri si traditii stravechi de sarbatoarea Dragobetelui
Sarbatoarea Dragobetelui are o simbolistica bogata si interesanta. Dragobetele ingemaneaza in esenta sa atat inceputul, cat si sfarsitul – inceputul unui nou anotimp si al reinsufletirii naturii, sfarsitul desfatarilor lumesti caci incepe Postul Sfant al Pastelui.
In vremuri de demult (in anumite zone chiar si astazi!), in aceasta zi de mare sarbatoare, tinerii imbracati in straie frumoase obisnuiau sa se stranga in paduri si sa culeaga in buchetele cele dintai flori ale primaverii. Culesul florilor se continua cu voie buna si cantece, cu un fel de joc numit “zburatorit”. La ceasul pranzului, fetele porneau in fuga catre sat, iar baietii le fugareau, incercand sa le prinda si sa le dea un sarutat. Daca baiatul ii era drag fetei, aceasta se lasa prinsa, ulterior avand loc si sarutul considerat echivalent al logodnei si al inceputului iubirii intre cei doi. Inspre seara, logodna urma sa fie anuntata comunitatii satului si membrilor familiei. Cei care participau la sarbatoare, respectand traditia, erau considerati a fi binecuvantati in acel an. Ei vor avea parte de belsug, fiind feriti in schimb de boli si febra. Conform anumitor superstitii din batrani, cei care nu sarbatoreau aceasta zi erau pedepsiti sa nu poata iubi in acel an.
Daca vremea era mohorata in aceasta zi, daca era foarte frig, ploua sau ningea, tinerii se strangeau intr-o casa “sa faca de Dragobete”, sa petreaca, sa lege prietenii, sa se tina de jocuri si ghidusii. De asemenea, tinerii flacai isi crestau usor bratul in forma unei cruci si isi atingeau taieturile rostind juramantul de a ramane pe viata frati de sange. Cu ocazia acestei zile, batranii satului acordau o ingrijire speciala animalelor din ograda, dar si pasarilor. Batranii credeau ca in aceasta zi pasarile isi aleg perechea pe viata si se urnesc in construirea cuiburilor. La sfarsit de iarna si inceput de primavara, Dragobete oficia nuntirea pasarilor in cer. Sacrificarea animalelor este interzisa in aceasta zi. In rostul imperecherii pasarilor nu ai voie sa intervii, se crede… In anumite zone ale tarii, in aceasta zi, tinerii isi unesc destinele prin logodna, promitandu-si credinta si iubire.
FEMINITATEA, FRUMUSETEA, IUBIREA si GINGASIA…ingredientele magice, care reunite in Femeie, o transforma in elixir de dragoste…Acel elixir pe care Barbatul este insetat sa il bea, pentru a-si trezi si darui inima eternitatii iubirii.
Frumoasa mea nudă, la fel sunt picioarele tale-arcuite de-o pală străveche de vânt sau de zvonuri, precum sunt urechile tale scoici mititele ale splendidei mări americane. La fel sânii tăi de împliniţi, doldora de lumina vieţii, sunt ca şi pleoapele tale fremătătoare, ca de grâu, ce acoperă sau dezvelesc tărâmurile-adânci ale ochilor tăi.
Linia ce desparte spatele tău în pale tărâmuri, se pierde şi reapare în două jumătăţi, ca de măr, şi şerpuieşte despărţindu-ţi frumuseţea în două coloane de aur aprins, de albastru gingaş, pierzându-se la picioarele tale, ca-n două boabe de strugure, de unde iarăşi se-aprinde şi se înalţă dublul copac al simetriei tale, foc înflorit, policandru deschis, rod plin, ridicat deasupra legământului mării şi al pământului.
Din ce substanţă, cuarţ, agată sau grâu, a fost trupul tău plăsmuit şi s-a-nălţat ca pâinea dospind în dogoare, şi-a-nvederat coline de-argint văi de catifea, până ce-a rămas întipărită forma ta de femeie puternică, gingaşă? – PABLO NERUDA-
“Întreaga ta fiinţă, Femeie, respiră nu ştiu ce taină, spirit, senzualitate, îmi evocă nu ştiu ce amintiri, nu ştiu ce nostalgii pierdute înainte de a fi luat forme precise.” – Cella Serghi
“Frumoaso, ce mister! / Dumnezeu la pian ţi-a cioplit în cer / trupul diafan.”
“Iubire pură! Dezbracă sufletul de trup, apoi aşează-l precum un covor de flori la picioarele iubitei tale!“ – Viorel Muha ” Iubirea face din trup poezia unei tandreţi adevărate.”- Paul Evdokimov
“Nu există nimic mai frumos pe lume ca o femeie transfigurată de iubire”.– George Budoi
“Nu mai avem niciun acces la spiritul Lumii, poate fiindcă nici nu îl căutăm; însă trupul omenesc nu este nici el diferit de structura universului.” – Constantin Brancusi
“Din moment ce trăirile noastre lăuntrice constau din reproduceri şi combinaţii ale impresiilor senzoriale, ideea de suflet rupt de trup mi se pare goală şi fără sens.“- Albert Einstein
“Omul este o unitate fiinţială care rezultă din unirea dintre trup şi suflet. El nu are trup şi nu are suflet, ci este în acelaşi timp trup şi suflet.[…]Ce preţ poate avea un trup care nu a ştiut să-şi dăltuiască un suflet pe măsura lui?– Iosif Flaviu
“Aşa cum aici se vede sufletul prin trup, tot aşa acolo, în viaţa viitoare, se va vedea trupul prin suflet.” – Sfântul Grigorie Palama
1.Apleaca-te usor spre aparatul de fotografiat (daca stai dreapta sau aplecata spre in spate risti sa apari in poza ca avand barbie dubla)
2.Aseaza-te usor in semiprofil (astfel vei arata supla, curbele naturale ale trupului fiind puse in evidenta; pozele facute direct din fata au dezavntajul de a te face sa pari “patrata”)
3.Spatele drept, umerii spre in spate, pieptul inainte, intinde bine gatul (astfel acesta va parea lung si gratios)
4.Zambeste intotdeauna! (pometii vor arata minunat si ochii tai vor deveni instantanu mai plini de stralucire).
5.Un machiaj corect, care scunde micile pete de pe ten si iti subliniaza frumusetea naturala ajuta inotdeauna si in plus te face sa ai o atitudine relaxata, increzatoare.
6.Bucura-te de tine insati si lasa energia ta feminina sa curga liber, emanand mister, senzualitate, jucausenie.
7.Daruieste! Considera fiecare fotografie un dar prin care faci ca lumea sa devina mai frumoasa, mai plina de feminitate. Atuni cand daruim, sufletul nostru transpare in toata splendoarea sa prin ferestrle ochilor, prin gratia miscarilor, prin fericirea si plenitudinea care ni se citeste pe chip.
“Love is the divine gift for which we must be profoundly grateful. It is the key that opens for us the gate towards the divine, the magical catalyst of any beneficial becoming[…] The happiness of the other one spontaneously comes above one’s own happiness, and the other one’s wishes come above one’s own wishes. Love makes us open and generous, and the empathic quest of the other one’s soul will bring us closer to our own soul.“
Primavara e aproape- si la fel de sublim cum florile impregneaza adierile noului anotimp, la fel aroma buzelor tale imi ravaseste gandurile si meditatiile cele mai profunde..Esti atat de minunata femeie! imi imaginez..zambetul tau si suvite din paru-ti lung unduind printre oameni- si lumea devine din ce in ce mai frumoasa..
Stii, imi doresc ca frumusetea sufletului tau sa dainuie dincolo de momentul acesta, dincolo de tineretea noastra, dincolo de orice eveniment din viata ta sau a mea, dincolo de orice iubire, dincolo de mine chiar.. Sunt Aici pentru ca frumusetea ta sa infloreasca si sa creasca mereu.
Iubita mea, iti doresc sa te intalnesti in fiecare zi cu zeita din tine si sa deveniti prietenele cele mai bune..Doresc sa-ti daruiesc, la randul meu, zeul din mine.
Sa iubesti mereu, sa iubesti toti oamenii, caci Iubirea inalta..
MOTTO:” Nu vei fi singura. Vei fi la locul potrivit. Si..Viata numai schimbari aduce: acum e intr-u fel, maine in altul. Ma uit la viata mea: vartej; centrul este dumezeu. Sunt toate bune”.
Fugim dupa ceva sigur, comfortabil, linistitor…ceva care sa ne asigure (de ceea ce noi, evident, nu suntem siguri). Fugim dupa liniste, dupa ceva al nostru, dupa ceva stabil, pe care sa il legam strans, sa il “punem bine”, sa-l stapanim si sa ne ancoram si noi in el.. Fugim, dar linistea nu se gaseste in fuga, bucuria nu poarta lanturi si alergand.. pierdem Frumusetea, incantarea, sensul si savoarea vietii noastre, minunea ca suntem si ca toate lucrurile sunt.
Cand te-ai bucurat ultima data de toate aceste lucruri simple?
Cautam cu disperare ceva (sau pe cineva) in care sa ne oglindim, care sa ne confirme, nici noi nu stim.. ce?.. ca suntem.. cum?..
Cand de fapt.. chiar SUNTEM!.. si uitam, atunci cand in graba si disperarea noastra spargem chiar noi oglinzile din jurul nostru,(ce sunt peste tot)..nemultumiti..uitam ca noi..
Chiar Suntem.
Suntem si avem o inima si un suflet plin de nazuinte care ne arata calea la sigur 😉 trebuie doar sa ascultam, sa ne urmam sufletul.
Si doar pentu ca ne astupam urechile sufletului alergand in cerc, prea grabiti, prea agitati si tematori, printre oglinzi sparte in care nu vrem sa privim decat daca ne arata ceea ce vrem noi, ceea ce “credem” ca avem nevoie — ne simtim din ce in ce mai siguri ca suntem nesiguri, ca viata e haos, ca dorurile din suflet trebuiesc tintuite bine sub capac si facute sa taca..pentru ca noi trebuie sa alergam, sa luptam, sa obtinem, sa ne julim coatele si genunchii cautand si ne simtim pierduti, sperand la ceva care SA NE DEA.
Exista acest secret, ascuns in aparenta lucrurilor, de care incercam sa fugim, pe care vrem sa il ignoram…
Secretul e ca SIGURANTA NU EXISTA. Nu in exterior, nu in a face compromisuri, nu in a obtine ceva.
Sigur este doar un singur lucru: ca vom muri. Siguranta se gaseste in moarte.
In Viata, nimic nu e sigur, nimic nu e batut in cuie, totul este in schimbare continua; existenta noastra este o calatorie, suntem exploratori in marea, fascinanta aventura a Vietii. Enjoy ! 🙂
Si tocmai atunci cand ne-a sarit siguranta, atunci luminam. Si vedem, in sfarsit, pe unde umblam.
Viata..este, in viziunea mea, ca un fluviu: Dumnezeu i-a daruit o albie, un curs firesc…tumultuos, cu suisuri si coborasuri, cu hauri ametitoare care ne fac inima sa bata cu putere, gata sa ne sparga pieptul, dar… care se revarsa intotdeuna intr-o mare de pace.
Atunci cand viata e lasata sa curga dupa cum ne indeamna inima, fara teama de aruncarile in gol, de cascadele de lacrimi, de tumultul vietii– ea ne conduce Acasa, ne conduce in fericirea inimii, asa cum albia conduce râul spre ocean. Sa tinem minte insa ca fluviul se lasa purtat, razbatand printre stanci, fara teama de caderi, iubind si vaile line, dar si muntii abrupti, izbindu-se cu voluptate de stanci, calatorind dupa propriul ritm, dansand in orice ritm.
Atunci cand insa râul accepta sa fie blocat, prins in baraje, deviat de la ritmul propriei curgeri, spre a fi “linistit”, apa devine statuta; peisajul e sigur, dar mereu la fel, monoton, iar lectiile sunt putine..Si cel mai trist, apa nu va ajunge nicicum sa devina Ocean – libertate, maretie, infinit.
Da, este riscant sa auzi ceea ce susura râul..E riscant sa auzi glasul dorintelor, aspiratiilor si idealurilor din inima ta si sa le urmezi..sa te avanti cu pieptul inainte, in necunoscut, acolo unde iti bate cel mai tare inima. Este riscant sa discerni binele de rau, sa nu mai faci compromisuri, sa inchei relatii nedemne sau sa accepti riscul de a te deschide spre iubiri noi, necunoscute ..Este riscant sa crezi in bine, sa te dedici unor idealuri in loc de a lancezi in rutina comoda a “sigurantei zilei de maine”. Este riscant sa infrunti cu ochii deschisi intunericul, sa iti aprinzi lumina in interior, sa cunosti sacrificiul, sa cedezi ceea ce vrei cu orice pret pentru ceea sufletul iti spune ca e bine. Este riscant sa iubesti pana la capat, sa iubesti cu fapta, nu cu vorba..Este riscant sa accepti sa iti zboare fluturi in inima. Este riscant sa infloresti, fiindca trebuie intai sa spargi bobocul protector. Este riscant sa fii libera; sa fii… asa cum esti.
Este riscant.. pentru ca asta te duce sus si jos, te pune in miscare, te rostogoleste, te izbeste de pietrele indoielii, te agita pana spuma iesita la suprafata ramane curta si alba..Nu e covenabil, nu e comfortabil. Dar acolo, doar acolo, unde inima ta tresalta, vie, acolo esti cu adevarat TU. Darul pe care il primesti, in schimbul acceptarii, imbratisarii nesigurantei, este INCREDEREA. Afli treptat, cu fiecare pas in necunoscut, necuprinsul; raspunsul la esentiala intrebare: “Cine Sunt?”
Iar atunci…ŞTII.
Ştii SA TE BUCURI DE ARUNCAREA IN GOL, DE MUCHIA VALULUI, DE SALTUL IN VID. Devii o maestra a curgerii, de la crestet pana la poale, si te reversi libera, intr-un Ocean de fericire.
Inima iti vorbeste atunci despre ceea de Dumnezeu vrea pentru tine.
Este inspaimantator sa iti urmezi inima, dar este magnific. Te intorci Acasa, mereu. Prin fiecare unda ce curge. Prin fiecare campie insorita, furtuna salbateca, noapte intunecoasa, prin fiecare salt peste stânci, prin fiecare zori de zi.
E Riţa, fecioara cu ochii sprinţari – Cu sâni ca de piatră Născută-n alaiul a zece cobzari, Regină pe şatră.
Zglobie ca fulgul, cutreieră văi Şi negre poene, Iar ochii ei tineri îi joacă-n văpăi Pe umede gene.
Cosiţa ei creaţă, pe umerii goi, Îi cade-n inele, Surâsu-i aruncă pe-ntregul zăvoi Sclipiri de mărgele.
Aprinsă-i năframa ce-i flutură-n vânt, Râd galbeni în plete – Când trece cu-n zâmbet, zvârl cuşma-n pământ Nomadele cete.
Când naşte sub corturi un cânt legănat Şi-un zvon de sandale Cu patimă cruntă ciocanele bat În vechi nicovale.
Ea joacă sub vaierul strunii prelung La focuri sărace, Şi razele lunii fiinţa-i străpung Cu sute de ace.
Uşor se mlădie, roteşte pe loc, Dând chiot sălbatic, Şi pare piciorul ei sprinten în joc, Atins de jăratic.
Dispare-n vârtejuri, sar banii pe sân Loviţi de furtună! Şi geme ca vie sub meştere mâini, Lăuta străbună.
Târziu stau nomazii la stele culcaţi, Iar ea pe câmpie, Sărută văzduhul cu ochii smăltaţi De-o sfântă beţie.
autor: Artur Enasescu
Tiganca
Stapana pe nimic si peste tot, In pletele valvoi ai serpi salbatici, Taciuni aprinsi ti-s ochii enigmatici, Cand ma privesti nimic nu mai socot.
Sub cerul liber te dezlantui iar, Esti una cu pamantul, esti tacere, Vulcan mocnind ce-arunca-n zari putere, Furtuni si ploi sub zambet de clestar.
Si dansul tau e-un strigat ,cand provoci Iti curg trairile din ochi siroaie, Sub clar de luna te-nconvoi ,vapaie[…]
La gat ti-ai pus siraguri aurii Si rosii trandafiri ti-ai pus la tample, Hazardul l-ai starnit sa se intample[…]
Cu ochii spinteci zarea si suspini, Ti-e sufletul o noapte,nepatrunsa Privirilor, si-ai sa ramai ascunsa Acelor ce in spirit sunt meschini.
autoare: Gabriela Colar
Mă latră câinii o ţigancă plăpândă îşi poartă părul nomad pe umeri lung şi negru ca nopţile iernilor petrecute de strămoşii săi robiţi de dansuri şi de ploi o rochie albă îi se învălurează peste trupul încins de sori un marş de freamăte şi de dureri e mersul său cu fiecare talpă desprinsă de pământ îi saltă fiorii mă latră câinii o poartă învechită de lemn scârţie pe urma sa aceeaşi lună mărşăluişte deasupra nu ştiu sigur dar parcă se vede şi acelaşi cer…
autor: Djamal Mahmoud
“O fecioară dansează în noapte, focul îi face pielea măslinie, de ţigancă, Să lucească precum jarul..ca o salamandră-n ultimul ceas de asfinţit, ca râul prin luncă, ca vinul prin suflet… Cântecul ritmat lasă veselia şatrei să ne spună Poveşti de mult uitate, iar şoaptele bătrânilor se-ngână cu sunetul tobei… Din ce în ce mai tare, vântul muşcă din nisipuri,toba bate tot mai tare, Ţiganca dansează dezlănţuită precum o furtună de foc, părul ei negru Cu inelele şerpuitoare din care par că ies mici picături de rouă, se împleteşte cu aur..
Dansul se apropie de sfârşit, ritmul este exaltarea bătăilor de inimă; fecioara se roteşte, Buzele ei întredeschise schiţează un zâmbet ce se dizolvă în elixirul ce ne farmecă văzul, E-un surâs chemator, iar ochii altădată cuminţi par a fi plini de vrajă, de pătimaşă dorinţă, Ştiu că ma vrea la fel de mult precum o doresc eu, sau poate chiar mai mult?…Întind braţul să-i împiedic căderea, paşii ei dansând poartă sunet de pasare strigând peste nori, Inima nebună vrea să guste deliciul pe care-l oferă vederea frumoasei mele ţigănci, dar Mâinile o caută fără rost..!
– Ea s-a dus, e pierdută odată cu brazii pe care i-am pus peste foc..” “- Nu plânge, bătrâne, ci spune-mi povestea tinereţii tale, iubirea ta este vie, poate eternă…” i-am spus, turnându-i o cană cu vin. Zâmbind cu ochi-n lacrimi el spune, povesteşte… Bătrânul ţigan ştie ce-i viaţa: iubire şi dor, jale şi cântec şi dans…”
“Beautiful people do not just happen. The most beautiful people we know are those who have known defeat, known suffering known struggle, known loss, and those who have found their way out of depths. These persons have an appreciation, a sensitivity, and an understanding of life that fills them with compassion, gentleness, and a deep loving concern.”
Cand va treziti, binecuvantati ziua care incepe, deoarece vine plina de daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare, pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constienti de numarul infinit de daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre voi.
Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de munca, la cel de relaxare, binecuvantati-i pe acestia.Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se va revarsa si ii va calauzi pe caleAtunci cand va intalniti si discutati cu diverse persoane binecuvantati-le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-le aspectul financiar si abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentru ca aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora, dar si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor lumina viata acolo unde ea parea arida.
Atunci cand cineva va raneste si se poarta intr-un mod jignitor, raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati-l cu bucurie, sincer, complet, pentru ca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata indreptata catre voi sa ricoseze.A binecuvanta insemna ca din adancul fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb.A binecuvanta inseamna a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.
A binecuvanta inseamna a invoca aceea ca grija Divina sa se reverse peste cel la care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara. fara nici o forma de discriminare, este cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii lor, dar noi vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor. Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru ca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti. Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri ne insotesc in acestea.
A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala, omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.
Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. Deci pastrati-va permanet intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru ca astfel, intr-o buna zi, veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta lui Dumnezeu. Fiti binecuvintati!
“Azi e Dragobetele, se saruta fetele…” Este 24 februarie si celebram Dragobetele romanesc…ziua lui Dragobete, personaj preluat de la vechii daci, zeul tineretii, al veseliei si al iubirii in mitologia romaneasca .
Lucrarile campului, tesutul, cusutul, treburile grele ale gospodariei nu sunt permise in aceasta zi. In schimb, curatenia este permisa, fiind considerata aducatoare de spor si prospetime.
ARTA FEMINITATII CONȘTIENTE 
