Paradisul indragostitilor

“Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.”

“Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint.
Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.”


“Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.  
 Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce  este  rodul lui în gura mea! 
 El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea. 
 Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire. 
 Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde. “

“Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat.  
 Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat. 
 Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; “N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?” 
 Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei. “


“Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta. şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir.  

 Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban. 
 Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit. 

Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme: 
 Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori. 
În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Libar. 

 Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.

” Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.  Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă. 

 Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! 
Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată.”
                         Sursa:  “CANTAREA CANTARILOR”Vechiul Testament

Decoratiuni de sarbatoare pentru masa de Craciun

  http://embed.trilulilu.ro/audio/gabriellla94/8bb4185dc37b89.swf 
  

Va propun cateva idei simple si ingenioase pentru a impodobi cu aer de bucurie masa de Craciun : 


1. Servetele festive, un pic de sarbatoare in farfurie :


















2. Un bol plin cu globuri, simplu si vesel :












 3.Scaune impodobite cu panglici rosii, cetina sau buchetele de vasc:


4.Conuri de brad cu aroma de padure :

 4. Flori rosii si crengute parfumate:

 

(cat de frumoasa este Craciunita pusa cu tot cu ghiveci intr-un bol transparent in centrul mesei!)














6. Lumina la pahar :

…sau la cescuta..

7…Si nu uitati ! Vascul sarutarilor- surpriza :

La o masa asa frumos aranjata e imposibil sa nu isi faca intrarea  si Mos Craciun ! 🙂

****************************
Alina Dospinescu

Your new girlfriend

It’s hard
to remember how it felt before
Now i’ve found the love of my life..
Passed things get more comfortable
Everything is going right..

We have changed but we’re still the same….


And after all the obstacles
It’s good to see you now with someone else

And it’s such a miracle that you and me are still good “friends”

LOVE NEVER DIES 

*******************
Anima

O relatie care are o anumita profunzime si intensitate ne va strapunge inevitabil scutul de aparare, expunandu-ne cele mai delicate si sensibile locuri, facandu-ne sa ne simtim vulnerabili la propriu, adica “usor de ranit”. [..]
In functie de cum ne raportam la suferinta din iubire ea poate conduce intr-una din doua directii opuse. Daca o privim ca pe o amenintare, ceva ce vrem sa evitam cu orice pret, vom incerca sa o acoperim cu petice, sa o tinem ascunsa. Dupa o vreme insa, peticele asumate ne astupa sensibilitatea si capacitatea de a iubi liber.
Daca insa invatam sa ne folosim de suferinta, ea poate deveni un ajutor inestimabil si o calauza .
[..]
In realitate inima nu se poate frange niciodata, fiindca e deja moale si receptiva. Ce se frange si se deschide defapt este carapacea de aparare din jurul inimii, pe care am construit-o ca sa ne protejam miezul moale, unde ne simtim cem mai profund afectati de viata. Cand el e expus, simtim prezenta vie a realitatii ca niciodata pana atunci.
[..]
Cand inima iese din carapacea de protectie pe care am construit-o in jurul ei si cand ne debarasam de imaginile ideale despre cum ar trebui sa fie o relatie, e posibil sa ne simtim goi. Insa tocmai in aceasta goliciune gustam natura esentiala a existentei noastre.

*************************
(Calatoria inimii – John Welwood)

IUBIRE – fara dependenta si fara gelozie


“I took a look down deep inside
and found the things I’d tried to hide;
some greed, some old hypocrisy;
some selfishness still left in me”

Iubirea nu se daruie decât pe sine si nu ia decât de la sine. (…) Fiindca iubirii îi e de-ajuns iubirea. Ea însăşi este darul copleşitor. Faptul că-mi îngădui să te iubesc şi astfel Iubirea se revarsă prin mine către tine mă umple de rost.
Ceea ce nu ştim, sau încurcăm cel mai adesea, este aceea că dragostea nu ne aparţine. Noi îi aparţinem ei. Fiind una cu Ea totodată. Dacă ne-am aminti acest lucru simplu, totul ar curge firesc – n-am mai avea aşteptări care să nu se împlinească. Dacă am şti de fapt, ca atunci cînd ne îndrăgostim, sa ne lăsăm luaţi în stăpînire cu totul de Iubire, de propriul suflt adică, ar fi simplu să ne mulţumim cu ce ne dăruieea, explorînd neaşteptatul.
Unde s-a mai văzut ca slujitorul să facă regulile stăpînului? Şi ce stăpîn mai grandios şi mai surprinzător am putea imagina, decît Iubirea? Inima mea ştie asta acolo unde apele ei sunt cristaline şi singura ei dorinţă e să-şi amintească oricînd – ACUM – că s-a pus în slujba Iubirii şi că nu aşteaptă nimic în schimb pentru asta.
“Doresc să fiu doar ceea ce ai tu nevoie să fiu în viaţa ta! Iar ceea ce tu îmi dăruieşti, aşa cum şi atît cît poţi tu dărui, aici şi acum, pentru mine e copleşitor, pentru ca declansezi in mine un miracol – Iubirea.” – îţi spusesem. Îţi spun. Acesta e adevărul pe care mă ajuţi să-l menţin în memorie şi să-i caut întregimea. Nu există a fi cu mine, mai deplin decît acesta. Intelegi tu oare?! 
Ceea ce mă străduiesc să scot din discuţie şi eventual din aşteptări este faptul de a deveni belciug pe mîna, nasul sau inima ta – ce zici?! Iubirea e ceva pe care femeia din orice femeie o poate profesa şi fără patalama, nu crezi?
Recunosc,de multe ori mă simt atrasă de această ipostază de belciug ca fluturele de lampă, fără discernămînt, genetic parcă. Există probabil nişte înscrisuri în natura mea feminină care mă alunecă, fără să mă prevină de cele mai multe ori, în această capcană a belciugului.Să fie pentru că totdeauna pleci cu totul?! Cînd eşti, eşti cu
totul, cînd lipseşti, lipseşti la fel. Iar cînd te-ntorci trebuie să o luăm de la capăt. Nu-mi laşi parca decît o foaie cu nişte date de referinţă – ai putea spune de referinţă, dar de fapt exact ceea ce e cu-adevărat de referinţă îmi scapă de cîte ori mă încleştez de… imaginea ta, de cate ori incerc sa te tin sa fii altfel decat esti

Acum însă – în ACUM-ul acesta, vorbesc – am dat drumul la pumn. Uimire! Cînd am slăbit strănsoarea şi-am deschis palma, era deja acolo – întregimea noastră. E ca şi cum n-ai mai pleca atunci cînd eşti absent, ci te-ai deplasa doar liber prin această întregime. Uneori par că te uit, însă curînd, îmi dau seama că doar mă deplasez la rîndu-mi, prin spaţiul vast care suntem, cuprinşi unul în altul şi cuprinzători unul de altul, distincţi şi întreţesuţi totodată. 

Uneori, cînd sunt cuminte şi clară, încep să-ţi simt parcă şi întreţeserile din alte zone, cu alţi oameni, în
alte relaţii şi asta nu mi se mai pare străin, frustrant. Din contră, îmi dă o senzaţie, încă uşor panicată recunosc, de lărgire, de extindere.

Auoare: Odette -“Recurs la feminitate”

“Freedom from hunger and freedom from pain
Freedom from loss and so freedom from gain.
Freedom to give and freedom to share
Freedom from want and that of despair.”

****************

Anima

Buna dimineata dragoste!

Buna dimineaţa, dragostea mea!

Eşti peste tot în preajma mea… m-am trezit cu tine în braţe, pe
buze, în carne… din cerul gurii mă cotropeşte gustul tău unic şi-n nări
simt, de peste tot invadîndu-mă, aroma ta… aroma tare a unui copac
meridional din care Viaţa extrage mirodeniile cu care compune
BĂRBATUL, aromitor a zbor înalt neîndoit, nesupus, netulburat, a zbor
pur şi simplu…

Mă priveşti din fotografia de pe monitorul calculatorului şi
privirea ta se desprinde fluid să pătrundă adinc în ochii mei care te
beau. Mi-e calm şi mi-e bine. Mi-e TU.

 Mă rog să nu-mi treacă niciodată această stare de a fi cu tine fiind tu, să nu trec
niciodată prea împămîntenit în aşteptare, fiindcă doar atunci te pierd în
iluzia care te-mparte între mine şi lume. Te împarte pe tine cel de
neîmpărţit, cel întreg, cel unic – Zeul. Iar mie mi-e bine doar acolo, în
tine-întregul, în locul acela numit cu numele meu, pentru tine părelnic
prea strîmt, pentru mine locul-oglindă care mă rotunjeşte FEMEIE, cum
n-am fost pînă acum şi cum mi-e drag să mă descopăr.

Mă cuibăresc, acolo, în braţele tale şi-ţi spun poveşti despre
visele mele, despre dorul de-a mă smeri sub paşii tăi potecă, sub gestul
tau univers, sub dorinţa ta libertate, sub copilul din tine candoare.
l…]


Îmi beau ceaiul de dimineata şi te-ntreb, rîzînd, cum mă iubeşti?
parafrazind o întrebare buimacă dintr-o tăcere de-a ta învechită deja.
Şi tu ridici uşor din umeri, aruncîndu-ţi privirea într-o parte într-un gest
copilăros de evidenţă şi-mi răspunzi: “Aşa!”. Iar eu înţeleg că ştiu
răspunsul dintotdeauna.
Exact acesta este răspunsul clar, aşteptat: “Aşa!”.
Descopăr uluită că tu chiar aşa mă iubeşti.
Aşa cum am nevoie ca să mă aflu altfel decît mă ştiam.
Aşa cum am nevoie ca să mă aflu cum mă rîvnesc a fi – FEMEIE.

 Autoare: Odette“Recurs la feminiate”

****************************
Anima

Daruieste si primeste

Vă puteţi imagina cum aţi putea trăi fără nicio sursă de venit? Nemţoaica Heidemarie Schwermer a făcut din asta o filosofie de viaţă. Are 67 de ani, din care ultimii 14 i-a petrecut fără bani şi fără alte posesiuni în afara unui geamantan în care şi-a împachetat strictul necesar.

În urmă cu 23 de ani, Heidemarie Schwermer, o profesoară de vârstă mijlocie abia ieşită din experienţa unui divorţ, s-a mutat cu cei doi copii ai săi în oraşul german Dortmund, un oraş în care numărul persoanelor fără adăpost şi lipsa lor de speranţă erau şocante, scrie cotidianul britanic „The Times”. Din acest şoc iniţial s-a năcut ideea lui Heidemarie Schwermer de a crea un magazin bazat pe troc de obiecte şi servicii. L-a numit „Gib und Nimm”, adică „dai şi iei”.

Heidemarie a fost întotdeauna de părere că oamenii fără adăpost nu au nevoie de bani pentru a se reintegra în societate şi că pentru asta e suficient să se facă utili. Doar că ideea nu prea a prins la cei vizaţi. În schimb, oamenii fără serviciu şi pensionarii au început să vină în număr mare la magazinul ei, formând o reţea care, în timp, a crescut exponenţial. Succesul conceptului a făcut-o pe Heidemarie să se gândească serios la propriul stil de viaţă.

A realizat că poseda multe lucruri de care nu avea neapărat nevoie. A decis să nu mai cumpere niciun obiect fără să renunţe la un altul. Apoi a început să se gândească la lucrurile de care avea cu adevărat nevoie. În ce priveşte hainele, şi-a dat seama că se descurca foarte bine cu ce putea agăţa pe zece umeraşe.  La restul a renunţat. Nici cărţile nu au fost cruţate. Într-o zi, Heidemarie şi-a cărat toată biblioteca la un anticariat.

Hotărârea a venit în timp

În parte, decizia ei de a trăi o viaţă mai simplă a fost influenţată şi de psihoterapia pe care a făcut-o în anul ce a urmat divorţului său. „A fost un an foarte dificil. Plângeam necontenit la fiecare şedinţă, dar la sfârşit am fost atât de fericită încât am hotărât să trăiesc simplu şi să îi învăţ şi pe alţii ce acumulasem în timpul psihoterapiei”, povesteşte Heidemarie pentru „The Times”.

Aşa că a devenit ea însăşi psihoterapeut. Între timp, şi alte lucruri s-au schimbat. A început să practice meditaţia şi a realizat cât de nefericită era, de fapt, la locul de muncă. „Eram întotdeauna răcită sau aveam dureri de spate, dar nu făcusem niciodată legătura între starea mea fizică şi insatisfacţia de la locul de muncă.” Când a înfiinţat reţeaua „Gib und Nimm” a început, de asemenea, să experimenteze diverse alte joburi pe lângă cel de la catedră.

De exemplu, a lucrat în bucătăria unei cantine. „Oamenii îmi spuneau adesea: «Ai mers la facultate ca să faci asta?» Dar eu cred că fiecare persoană are o valoare intrinsecă. De ce aş fi mai preţuită pentru că sunt profesoară sau psihoterapuet decât pentru că sunt bucătăreasă?”

Cu cât ducea o viaţă mai simplă, cu atât era mai fericită. În 1995 era deja foarte implicată în activitatea comunităţii „Gib und Nimm”, nu mai cumpăra aproape nimic şi locuia mai mult prin casele membrilor comunităţii pentru perioade scurte, în schimbul unor activităţi casnice pe care le oferea. În 1996 şi-a dat seama că trebuie să meargă mai departe de atât şi a luat cea mai radicală decizie de până atunci: să trăiască fără bani. A renunţat la apartamentul său şi la meseria de profesoară şi a început o viaţă nomadă. Avea de gând să facă asta timp de 12 luni dar iată că, 14 ani mai târziu, încă trăieşte după principiile „Gib und Nimm”. 

O lume plină de iubire

„Ce fac eu acum a fost, la început, un simplu experiment, care în timp s-a transformat într-un model demn de urmat. Situaţia lumii, în special discrepanţa dintre săraci şi bogaţi m-a convins să fac aceşti paşi. Eu trăiesc în continuare în abundenţă, chiar şi fără niciun ban”, a explicat Heidemarie pentru „Adevărul magazin de duminică”. „Eu sunt convinsă că la un moment dat toţi oamenii vor ajunge să trăiască fără bani pentru că aşa este mult mai uşor. Modelul meu încearcă să le explice oamenilor că este foarte important să preia răspunderea pentru sine şi pentru întreg.”

Heidemarie profeţeşte o schimbare a valorilor „pentru că există lucruri mult mai importante decât valorile actuale”, lucruri despre care crede că vor prinde şi în afara grupului lor. „În loc de «Cum arăt?», «Cum pot să-i impresionez pe ceilalţi?» ar trebui să ne întrebăm «Cum aş putea să-mi las amprenta asupra lor?», «Ce ne face cu adevărat fericiţi?», «Cum îi putem ajuta şi sprijini pe cei din jurul nostru? şi «Cum putem ajunge să trăim împreună într-o lume plină de iubire?».” Heidemarie a pornit să schimbe lumea ţinând prelegeri despre stilul ei de viaţă. Multe dintre acestea se întâmplă în Germania, dar a mers şi în Spania, Italia şi Elveţia.

Dacă ar fi invitată, ar veni şi în România. „Depinde cât de deschis e fiecare om în parte. Eu am învăţat să mă apropii de alţii, să le ofer capacităţile mele şi să le descopăr pe ale lor. Dacă cineva doreşte să-i prezint ideile mele şi să afle despre experienţa mea, trebuie să mă întrebe. Nu pot obliga pe nimeni să mi se alăture.”

Nemţoaica ştie că mulţi o consideră o idealistă cu idei utopice, însă ea spune că dacă are vreo influenţă asupra oamenilor, aceea nu e legată de încercarea sa de a-i convinge să trăiască fără bani, ci de a schimba lucruri mărunte în vieţile lor. „Deviza mea este «pas cu pas» şi totul trebuie să fie în concordanţă. În afară de asta, paşii trebuie să se potrivească şi cu drumul din viaţa fiecărui om în parte.” Despre ea spune că a devenit un om cu adevărat fericit. „Temerile şi grijile mele au dispărut încet-încet, iar locul lor a fost luat de fericire şi aventură, sentimente ce mă urmăresc întreaga zi.”
Heidemarie participă la emisiuni televizate şi ţine numeroase prelegeri despre stilul ei de viaţă
În acest moment, singura companie pe care Heidemarie nu a convins-o să-i ofere serviciile în schimbul altor servicii este cea a căilor ferate. Aşa că încă are nevoie de bani pentru tren, atunci când călătoreşte pe distanţe lungi. Nemţoaica are puşi de-o parte 200 de euro, pentru cazuri de urgenţă. În rest, nu păstrează niciun ban care ajunge la ea. De exemplu pensia. „Am decis că este în regulă că-mi colectez pensia, însă o dau altora aproape pe toată şi păstrez doar cât am nevoie pentru a-mi plăti călătoriile cu trenul.”

Heidemarie nu are asigurare de sănătate pentru că nu a vrut să fie acuzată că cerşeşte la stat. În schimb, se bazează pe ceea ce numeşte „puterea autovindecării”. „Când mă doare ceva, îmi pun palma pe locul respectiv şi îmi spun că am puterea să mă vindec singură. Şi durerea dispare.” Dar dacă ar suferi de ceva cu adevărat serios? „Cancer? Atunci cred că voi muri. M-am pregătit deja pentru moarte de câteva ori, când m-am simţit foarte rău. Dar a doua zi m-am ridicat din nou şi eram în regulă.”

În general se simte tânără şi puternică însă Heidemarie s-a pregătit şi pentru ultimul pas, organizându-şi deja propria înmormântare. A aranjat cu un preot să îşi acopere costurile de înmormântare oferind regulat consiliere psihologică enoriaşilor care suferă după moartea celor dragi.Singura ei tristeţe sunt oamenii fără adăpost, cei care trăiesc fără bani dar nu din proprie iniţiativă. Pe ei nu a reuşit să-i convingă că nu e nevoie să cerşească pe stradă ca să aibă ce mânca.

„Am ţinut prelegeri pentru aceşti oameni, dar numai şase sau şapte s-au prezentat. Nici n-au vrut să audă. Unul dintre ei m-a acuzat că am «legături», că reuşesc să fac ceea ce fac pentru că cunosc oameni. Bineînţeles că am contacte. Despre asta e vorba. Altfel nu ar funcţiona!”, explică nemţoaica.

Autoare: Raluca Sofronie

Lebada – balerina cea gratioasa

Locul aripelor
                   de Mihai Eminescu

[..]Astazi însa nu-s ca flama cea profana si avara,
Inima mi-e sânta astazi, cald si dulce-i pieptul meu,
Azi sunt cast ca rugaciunea si timid ca primavara,
Azi iubesc a ta fiinta cum iubesc pe Dumnezeu.
[…]
Cungiurând c-un brat molatec gâtul tau cel alb ca zarea,
Apasând fata-ti rosita pe-al meu piept batând mereu,
Eu cu ceealalta mâna pe-ai tai umeri de ninsoare:
Locul aripelor albe le-as cata in dorul meu!

Locul bland unde aripa se-nalta alba c-argintul
Când tu înger înca-n ceruri pluteai dulce, fericit,
Locul de-unde-apoi cazura când tu, vizitând pamântul
Te-ai uitat… si-n lumea asta ca copila te-ai trezit. 




 


 

****************************************

Anima